Attention, focus and brain fitness

The fact that postponement (or procrastination) is now subject of numerous viral articles tells us that focusing on a particular task is becoming an increasingly difficult challenge for most of us, and especially for Internet users.

attentionAbundența și viralitatea articolelor care tratează subiectul tergiversării sau procrastinării indică, mai ales în rândul utilizatorilor de Internet, faptul că menținerea concentrării asupra unei sarcini pe întreg parcursul acesteia devine o provocare din ce în ce mai dificilă. Glorificarea multi-taskingului ca mod de adaptare la stilul de viață susținut digital, cristalizarea unui număr mare de tabieturi și tipare comportamentale specifice mediului online (verificarea compulsivă a mailului, a Facebook-ului, a feed-ului de știri, a telefonului etc.), ne-au reconfigurat creierul într-un mod ce împiedică o formă de imersare susținută în rezolvarea diferitelor tipuri de probleme, abordarea unor subiecte sau finalizarea unor sarcini cu atenție la detalii.

We have embraced multitasking in order to adapt to a digital lifestyle and, furthermore, we have adopted all sorts of digital behavior patterns, such as the obsessive check on one’s email, Facebook, newsfeed or phone. All these behaviors have reconfigured our brain in such a way that it can no longer focus on solving various types of problems that require attention to details.

This incapacity that we’ve recently earned is making us feel really frustrated. Therefore, we have begun to study it, in order to understand what causes it and how it works. However, even armed with new information on the subject we are not able to discard the problem.

Why does this happen? Mainly because information does not generate new brain patterns. Instead, ignoring old behavior patterns and creating new ones is done through repetition.

Practicing focus at school                                           

A recent study carried out at Miami University and published this year in Frontiers in Human Neuroscience shows that the students that have taken part in a mindfulness training (MT) for a whole semester were able to focus better later on. As a result, they scored better at SART (Sustained Attention to Response Task), a very well-known neuropsychological test evaluating brain disjunctions.

Based on this study, the University has developed a permanent program comprising exercises that help people focus better while fighting the brain’s uncontrolled tendency to avoid the present.

Concentration exercises are common practices in Western and Eastern spiritual cultures. However, they have only recently caught the attention of Universities such as Yale, Harvard, Princeton, Columbia or Penn State. The US Simon Fraser University has been the first University offering a Masters’ Degree in meditation and concentration techniques. They address different education experts or businessmen. Prof. Heesoon Bai, the one in charge of this Masters’ Degree, puts it:

“A university study program creates the perfect research universe for socio-philosophical premises to be examined, in order to explore knowledge and reality. We have come to address great questions and thus have managed to figure out that understanding and attention do more than change our lifestyles. They even influence the way we see life and our notion of well-being.

Attention from a neuronal standpoint

From a neuronal point of view, sustained attention is the brain’s ability to detect unpredictable signals over a long period of time. Neuroimaging studies show that the frontal cortex regions, especially the right hemisphere, are directly involved in the process of sustained attention.

Neuroscientists have identified two processes that work together in order to form what we call attention focus. Downwards processes imply the activation of an existing system which detects and selects stimuli based on what we already know. These processes start with individuals’ intention to focus on certain stimuli, blocking any outside noise competing for our brain’s resources. The other type of processes, the upwards ones, refer to the stimuli’s ability to catch and hold subjects’ attention.

Attention as monetary value and attention as a state of mind

Both cognitive processes that form the two main types of attention are essential for the way we understand reality and accomplish tasks. And both processes can be trained. Ironically though, simply understanding the mechanisms behind the process does not make it any better. Therefore, before starting to train our concentration capacity, we must first accept that attention is a limited resource that we use according to what we want in life. It is, in other words, one of the tools we use to win battles over our own brain that is trying to sabotage us.

Englishmen are proving to have a good linguistic intuition when they say “to pay attention”, as if attention was an internal resource you have to pay for. In Romanian, you say “be careful”, a fixed phrase that could rather be associated with the concept of “mindfulness”. If paying attention refers to an effort that you go through in order to reach a goal, being careful refers to an attitude towards reality and its requirements.

Both these approaches are important when managing the attention we need to accomplish tasks. The truth is that, every time we check our Facebook pages or immerse into newsfeeds, we consume precious and limited resources of our bodies. This could motivate us to avoid such disturbing stimuli that consume us. However, in order to overcome this stage, we need a pretty strong desire to do it.

Taking over the power

Eliminating the stimuli from our working environment contributes to the reduction of the upwards attention, which is our brain’s default. Another tendency of our brain is to switch from effort to pleasure (as we are always searching for instant gratification), by using the so-called ambient neural activity. That is why we might find ourselves immersed in uncontrolled thoughts, memories or scenarios even when we have a deadline to meet. It is our main system’s fault, as it produces trillions of neuronal connections at every instant, making us always process and reconfigure everything.

Brain’s monitoring techniques such as EEG and RMN show that, even when we are doing nothing, our brains are still performing an intense activity. This kind of activity is the default activity of the brain, taking place in the prefrontal cortex. It can easily be compared to the way a computer screen saver works.

Similar to a computer, the brain goes default when it loses concentration over one task. Erasing this state of mind that lets our thoughts deliriously hover around can be as simple as the touch of a mouse or pad, which is making the computer resume to the program that it had been previously running. In other words, in order to accomplish goals, plans and projects, we have to pay attention to overcome interior obstacles that could hinder success. And the main tools to win both battles are constant will and effort endurance.

The article was initially published in totb.ro

Această incapacitate recent dobândită aduce cu sine un val de frustrări la adresa propriei persoane pe care se pare că n-o mai putem controla, așa că începem s-o studiem, să-i înțelegem mecanismele, constatând cu stupoare că nici măcar aflarea unor noi informații nu ne scapă de meteahnă, nici chiar când scriem despre ea. Asta pentru că informația nu produce noi tipare neuronale. Evitarea tiparelor comportamentale și crearea unor noi rețele se realizează prin exersarea/repetarea lor în mod practic, pentru o anumită perioadă de timp.

Practicarea stării de a fi prezent, in mediul academic

Un studiu recent efectuat la universitatea din Miami a demonstrat faptul că studenții care au fost implicați într-un program de exersare a atenției (mindfulness training – MT) pe parcursul unui semestru academic s-au putut concentra cu mai mare ușurință la sarcinile lor după perioada de antrenament. Studiul a fost publicat anul acesta in Frontiers in Human Neuroscience și stă la baza dezvoltării unui program permanent de exersare a stării de prezență și atenție, în cadrul universității, pentru a îmbunătăți memoria activă și a combate tendința necontrolată a minții de a evita momentul prezent. Studenții care au participat în programul MT au dat dovadă de o capacitate mai bună de a rezolva corect sarcinile din cadrul testului SART (Sustained Attention to Response Task), un instrument neuropsihologic foarte cunoscut de evaluare a gradului de deconectare a minții.

Exercițiile de atenție contemplativă sunt un element comun în tradițiile spirituale estice și vestice si au atras, de-abia în ultima perioadă, atenția unor Universități precum Yale, Harvard, Princeton, Columbia sau Penn State. Universitatea americană Simon Fraser este prima care oferă o diplomă de master în tehnici de meditație și concentrare, ce se adreseaza diferitelor tipuri de profesioniști din domeniul educației sau din mediul de afaceri. “Un program universitar reprezintă contextul perfect pentru a examina premisele socio-filosofice ale cunoașterii și realității. Sunt întrebări mari la care ajungem și putem observa felul în care înțelegerea și atenția nu ne schimbă doar modul de viață, ci și felul în care percepem viața și ce înseamnă să trăim bine”, spune Prof. Heesoon Bai, coordonatoarea programului.

Bazele neuronale ale atenției

Din punct de vedere neurologic, “atenția susținută” desemnează un tip de comportament neuronal caracterizat prin capacitatea de a detecta semnale imprevizibile pe o perioadă de timp îndelungată. Studiile neuroimagistice arată că regiunile cortextului fontal, în special din emisfera dreaptă, sunt implicate in susținerea atenției pe o perioadă mai lungă de timp. Neurocercetărorii au identificat două procese ce converg pentru a forma ceea ce noi numim concentrarea atenției asupra unei sarcini. Procesele “de sus în jos” țin de activarea unui “sistem de atenție anterior,” ce mediază detectarea și selectarea stimulilor pe baza unei cunoașteri anterioare, încurajând astfel procesarea neuronală a acelor stimuli. Acestea pornesc de la intenția individului de a se concentra asupra anumitor stimuli, blocând, în același timp, zgomotul senzorial ce concurează pentru resursele creierului nostru. Ele se deosebesc astfel de procesele de tip “de jos în sus”, care se bazează pe capacitatea stimulului exterior de a atrage și menține atenția subiectului.

Atenția ca monedă și atenția ca stare

Ambele procese cognitive care contribuie la formarea celor două tipuri principale de atenție sunt esențiale în procesele de navigare a realității și îndeplinire a diferitelor sarcini, planuri etc. Ambele procese pot fi antrenate. Ironia face că simpla înțelegere a mecanismelor din spatele fenomenului de atenție nu aduce, în sine, nicio  îmbunătățire acestuia. Iar antrenarea concentrării pornește de la acceptarea faptului că atenția este o resursă limitată pe care alegem să o cheltuim în funcție de lucrurile pe care ni le dorim în viață. Este, cu alte cuvinte, moneda în care se plătesc toate victoriile noastre asupra propriului nostru creier care încearcă să ne saboteze.

Englezii au o bună intuiție lingvistică atunci câd spun “pay attention”, ca și cum atenția este ceva ce trebuie plătit, iar această asociere de cuvinte indică o percepție pragmatică asupra resurselor interne. În limba română se spune “a fi atent”, ceea ce trimite mai degrabă la noțiunea de “mindfulness” de care vorbeam la începtul acestui articol. Dacă a “plăti atenție” pentru ceva exprimă mai degrabă un efort îndreptat către un scop, a fi într-o stare de atenție se referă la un anume tip de atitudine în fața realității și a cerințelor ei.

În ceea ce privește managementul atenției orientate către îndeplinirea anumitor sarcini, ambele perspective sunt importante. Faptul că, de fiecare dată când ne verificăm compulsiv pagina de Facebook și ne lăsăm imersați în diverse feed-uri, consumăm resurse limitate și prețioase ale organismului nostru, ar putea fi o motivație suficientă pentru a depune un efort în evitarea stimulilor perturbatori. Cu alte cuvinte, ne lăsăm consumați de “nimicuri”, dar cu toate astea avem nevoie de un efort de voință destul de puternic pentru a depăși acest stadiu.

Preluarea puterii

Eliminarea stimulilor din mediul de lucru contribuie la diminuarea atenției “de jos în sus”, care este un program default al creierului nostru. La aceasta se adaugă tendința naturală de a evada dintr-o situație ce solicită efort, într-una care oferă plăcere (vezi tendința specifică societății digitale de a căuta instant gratification), imbunatățind astfel capacitatea de concentrare. Odată îndeplinită această condiție, activitatea neuronală ambientală are tendința să se amplifice, iar aici ne referim la fluxul incontrolabil de gânduri, amintiri, scenarii ce apar în conștiință cu precădere în momentele în care chiar ne-am propus să terminăm următoarea sarcină înainte de deadline. Una din cauze provine din faptul că sistemul nostru central se află într-o continuă procesare și reconfigurare, producând trilioane de conexiuni neuronale în fiecare clipă.

Tehnicile de monitorizare a activității cerebrale, precum EEG sau RMN, arată faptul că, si în momentele în care “nu facem nimic,” există o intensă activitate cerebrală. Acest tip de activitate cerebrală apare într-o regiune a cortexului prefrontal și a fost identificată la nivel neurologic ca o rețea care funcționează default, într-un mod asemănător screen-saver-ului unui computer.

Creierul intră în modul default în momentul în care se pierde concentrarea asupra unui element, precum computerul după o perioadă de lipsă de activitate. Operațiunea de a șterge acest ecran în care sunt afișate gânduri în liberă asociere, într-o logică mai degrabă onirică, este la fel de ușoară precum revenirea, printr-o simplă atingere a mouse-ului sau pad-ului, la programul în care lucrăm pe computer. Cu alte cuvinte, pentru a ne duce la îndeplinire scopurile, planurile și proiectele, trebuie să “plătim atenție” pentru a depăși provocările exterioare și să “fim atenți” pentru a putea depăși obstacolele interioare ce stau în calea sucesului. Iar principalele arme pentru a câștiga pe ambele fronturi sunt voința susținută și capacitatea de anduranță la efort.

Acest articol a aparut initial in totb.ro

Author avatar
Ana

Post a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

We use cookies to give you the best experience.